Pornit greu, depășit de Cameron Young și abandonat complet de putterul său, Rory McIlroy a reușit să-și revină pentru a câștiga cea de-a 90-a ediție a Mastersului. Nord-irlandezul își păstrează titlul la Augusta, o premieră de la Tiger Woods în 2002, și își adjudecă astfel al șaselea titlu de Grand Slam.
Ultima rundă a celei de-a 90-a ediții a Mastersului a fost la înălțimea așteptărilor și, la un an după o ediție memorabilă, Rory McIlroy a reușit o performanță aproape incredibilă: să facă la fel de bine, cu o victorie aproape la fel de emoționantă ca prima. Sau, în orice caz, smulsă printr-o forță de reziliență unică, după o rundă a treia ratată, șase lovituri avantaj irosite și adversari hotărâți să-l detroneze.
Inițial trădat de putting, apoi depășit de Cameron Young și Justin Rose, numărul doi mondial a revenit de nicăieri pentru a păstra celebra „jachetă verde”, pe care pare că nu mai vrea să o lase.
Nadal în public, tensiune între lideri
Prezența lui Rafael Nadal încă de la primul green, ca un simplu pasionat, arăta importanța acestei runde finale, între deținătorul titlului, foarte iubit, Rory McIlroy, și americanul Cameron Young, discretul număr trei mondial și recent câștigător al Players Championship. Un adevărat duel de tip match-play, în stil Ryder Cup, a început într-o tensiune palpabilă, vizibilă atât pe chipurile închise ale celor doi finaliști, cât și în publicul adunat lângă corzi. Nivelul jocului a avut de suferit, iar putting-ul nord-irlandezului a cedat încă de la început. Birdie-uri ratate la 1 și 2 și un dezastruos chip urmat de trei putt-uri la gaura 4 (double-bogey), de la mai puțin de trei metri de gaură. Un jucător obișnuit nu și-ar reveni niciodată după o asemenea greșeală, iar în spatele corzilor, impresionanta „Rory’s Army” era deja înmărmurită.
Trădat de driver la începutul săptămânii, McIlroy era acum abandonat de putter în cel mai prost moment. O oportunitate pentru Young, nu neapărat mai inspirat în acea zi, dar suficient de oportunist pentru a profita și a lua rapid două lovituri avans. Dar, ca și în ziua precedentă, britanicul a știut să lase furtuna să treacă, lovind de două ori (birdie la 7 și pentru a încheia prima jumătate a traseului la par și a reaprinde entuziasmul publicului, clar de partea sa.
Ca de obicei, Mastersul a început cu adevărat pe ultimele nouă găuri de duminică. În timp ce McIlroy și Young stagnau, restul topului 10 se apropia amenințător, cu birdie-uri succesive. Surprinzătorul Russell Henley a încheiat prima parte la -4 (-10 total), la fel ca experimentatul Justin Rose, hotărât să câștige în sfârșit această ediție, după trei locuri secunde. Fără a-l uita pe numărul unu mondial Scottie Scheffler, aflat în așteptare la -9.
Rose a preluat chiar conducerea solitară la -12, înainte de a fi „înghițit”, ca mulți alții înaintea lui, de celebrul Amen Corner. Secvența găurilor 11, 12 și 13 nu tolerează nicio ezitare, transformând orice lovitură slabă sau indecisă în puncte pierdute. Iar dacă McIlroy trebuia să atace, aici era momentul – în cel mai frumos loc de pe planetă, unde campionii se desprind de mulțime pentru a-și regla conturile între ei.
Au dispărut ezitările din prima parte, unde „R-Mac” părea adesea cuprins de îndoială. Reconciliat cu driverul și extrem de precis în atacurile decisive spre green, el a revenit în avantaj cu două lovituri după un birdie la gaura 12, ajungând la -12 pe această gaură mică, dar extrem de periculoasă, unde mulți pretendenți la jacheta verde au eșuat, inclusiv el în 2011.
Un nou punct câștigat la gaura 13 (-13), după un drive impresionant de 320 de metri – pe care îl ratase în zilele anterioare – i-a permis să se desprindă la trei lovituri de un grup de cinci urmăritori. Niciunul nu a mai putut ține ritmul, nici Scheffler, nici Rose, care au cedat în fața solidității regăsite a liderului.
Al șaselea titlu de Grand Slam și o dublă rară
În ciuda unui bogey final fără importanță (71, -12) și cu un avans de o lovitură față de Scottie Scheffler, Rory McIlroy, în vârstă de 36 de ani, a obținut a șasea sa victorie într-un turneu de Grand Slam, imitând dublele la Masters reușite de Jack Nicklaus (1966), Nick Faldo (1990) și Tiger Woods, ultimul care realizase acest back-to-back rar la Augusta, în 2002. Dar mai presus de toate, sub soarele Georgiei, el a reușit poate cea mai impresionantă performanță mentală din cariera sa. Pe un teren unde, așa cum prezisese fostul campion Fred Couples, s-ar putea să nu mai piardă niciodată acest turneu.