Foto: www.flickr.com
Cristiano Ronaldo s-a supărat pe islandezi pentru că nu au jucat fotbalul pe care l-ar fi dorit el în meciul de marți seară, încheiat la egalitate, 1-1, scor care i-a avantajat însă pe cei care au speculat cotele generoase la pariuri în cazul unui rezultat pozitiv al insularilor. Superstarul lui Real Madrid a fost deranjat că naționala pregătita de suedezul Lars Lagerback a pus accentul pe o apărare compactă, care nu le-a permis portughezilor să-și desfășoare atacurile în voie. Declarațiile lui Ronaldo au un iz mioritic și amintesc de formulările ireverențioase pe care fostul manager al Stelei București, Meme Stoica, le avea pe vremuri la adresa echipelor mici din Liga 1. „Ei au parcat autobuzul pe linia porții și s-au apărat tot timpul. Asta arată o mentalitate de echipă mică și nu vor face nimic în competiție”, a spus Ronaldo, vizibil iritat că imperiul s-a împiedicat de un ciot.
Este interesant cu câtă lejeritate dă un astfel de verdict poate cel mai bun fotbalist al planetei. De la înălțimea valorii sale incontestabile, Ronaldo își permite să joace rolul unui clarvăzător, al cărui ton superior, însă, nu lasă prea mult loc de aprecieri.
Islanda, o echipă alcătuită pe scheletul naționalei de tineret care ajungea în premieră la Campionatul European, în 2011, a venit la Euro 2016 cunoscându-și limitele, dar arzând de nerăbdare să și le depășească. Evident că Lagerback mizează în primul rând pe o disciplină de fier, dar oare nu același lucru fac antrenori și mai cunoscuți precum Diego Simeone, la Atletico Madrid, sau Jose Mourinho, la Porto, Chelsea sau Inter? Fotbalul actual este bazat foarte mult pe forță în regim de viteză, capitol la care islandezii stau bine, iar jucători precum Birkir Bjarnason sau Gylfi Sigurdsson adus un plus de creativitate acestui monolit care deranjează prin soliditatea sa.
Birkir Bjarnason (dreapta), mijlocas Islanda.
Foto: www.flickr.com
Fiecare antrenor cunoaște cel mai bine materialul uman pe care îl are la dispoziție și încearcă să-l pună în valoare în funcție de calitățile sale. Nu toți tehnicienii au în echipă un Ronaldo, un Nani sau un Quaresma, pentru face spectacol în ofensivă, așa că trebuie să se rezume la ceea ce posedă în ograda proprie. În plus, oricât ne-ar plăcea să vedem un fotbal deschis, cu ocazii multe la o poartă și alta, nu este o regulă care să interzică și o altă abordare a fenomenului. O echipă mare, dacă se consideră astfel, trebuie să știe să joace și asemenea partide, în care adversarul caută mai mult să blocheze acțiunile și să dea lovitura pe contraatac. Atunci când nu poate să facă față unui scenariu prea combativ, granzii dau vina pe adversar că nu știe să joace fotbal. De altfel, replica lui Lagerback la declarațiile lui Ronaldo este elocventă în acest sens: „Poți alege să joci fotbalul pe care îl dorești. Este ceva comun ca antrenorii și jucătorii să dea vina pe adversar atunci când nu pot caștiga. Ei trebuie să joace mai bine dacă vor să bată Islanda, este simplu pentru mine.” Nu la fel de dimplu este însă și pentru Ronaldo, care ar fi așteptat probabil ca adversarii să îngenuncheze în calea sa ca în fața unui împărat mult prea capricios cu supușii săi.
Lasă un răspuns