Loredana Mogoș, “Lore” cum îi spun cunoscuții, s-a născut la Lugoj în anul 1977 și a crescut la Simeria. Școala, până la final de liceu a făcut-o la Deva, iar facultatea la Timișoara, oraș care i-a cucerit inima și unde a rămas până în anul 2007, când s-a mutat la Oradea, cu serviciul.
Ospitalitatea și căldura oamenilor, farmecul orașului au făcut-o să rămână aici.
Pasiunea pentru tir cu arcul a început datoriă fiicei sale Karina, care, în anul 2021 aflată într-o tabără de vară pentru copii, participă printre activitățile de aici și la joaca de a trage cu arcul. Ajunsă acasă din tabără, fetița insistă să urmeze cursuri legate de acest sport. Lore își amintește de o colegă împreună cu care făcea tot felul de acțiuni de voluntariat și al cărei soț practica acest sport de tir cu arcul. Ajutată de acesta s-a interesat dacă mai sunt locuri disponibile pentru a-și înscrie fiica la un club de profil. Karina căuta un sport “ la care să nu se obosească”, iar pe acesta l-a găsit potrivit simțindu-se făcută pentru el de când pusese pentru prima dată mâna pe arc. Zis și făcut. Din următoarea zi, fetița începe să meargă la antrenament, de unde venind acasă foarte încântată încearcă să își atragă și fratele spre acest sport, și bineînțeles reușește, chiar dacă acesta era pasionat de calculator.
La început Lore privea de pe margine, ducându-și copiii la antrenament. După o perioadă bună de timp, văzând ca aceștia devin tot mai pasionați de acest sport, hotărăște să le cumpere propriul echipament personalizat, destul de costisitor ca și costuri, dar care consideră că pentru copii merită sacrificiul.
Într-una din zile antrenorul Marin Darna de la clubul “ Menumorut Biharia”, căruia Lore dorește să îi mulțumescă pe această cale, deoarece el este cel care practic i-a descoperit talentul, care a învățat-o tot ce știe până acum, și care spune ea este un om extraordinar, dedicat acestui sport, i-a propus să încerce să tragă și ea, oferindu-i un arc de la club. După prima incercare, a constatat că se descurcă bine, însă după ce a mai tras de câteva ori, Lore s-a speriat foarte tare, deoarece a “stricat” săgeata, neștiind că, acesta este un lucru normal, ea trăgând 2 săgeți la țintă în același loc, iar capul săgeții de fapt se înlocuiește, antrenoul fiind foarte bucuros, deoarece se vedea clar ca ea are precizie.
Ei bine, zilele trec, Lore continuă să exerseze cu un arc împrumutat de la club, datorită costurilor, pe care nu și le permitea deocamdată pentru a-și putea achiziționa propriul arc, apoi întâmplarea face ca la primul concurs la care a participat Karina, să cunoască niște doamne mai în vârstă decât ea, care practicau acest sport, ceea ce o ambiționează și mai mult, fiind convinsă că poate și că are toate abilitățile necesare pentru a atinge propria performanță. Mai mult, atmosfera primitoare “ ca de picnic în familie”, oamenii, căldura, faptul că era mereu cu cei dragi, starea de bine, o determină să continue.
După aproximativ trei săptămâni de la prima săgeată trasă, antrenorul îî face o surpriză și o înscrie la primul său concurs, experiență care o ambiționează foarte tare să exerseze intens.
Pregatită, motivată, cu targhete bine stabilite iși depășeste colega de la club, care avea exercițiu, practicând de ceva vreme acest sport. Începe să participe din ce în ce mai mult la concursuri, toată familia își cupără propriile arcuri personalizate, acest hobby devenind și o activitate de weekend în natură uneori, ceea ce îl determină și pe soțul Loredanei și pe prietena fiului său să li se alăture, tirul cu arcul devenind o pasiune comună.
Pentru Lore, tirul cu arcul înseamnă mult mai mult decât a trage, în proporție de 80 – 90% este “lucrul” cu mintea, înseamnă concentrare, stăpânire de sine în condiții de stres maxime, mai mult ai nevoie de forță mentală decât fizică. În momentul în care a plecat săgeata, dacă ai ratat nu mai poți face nimic pentru a o întoarce, la fel ca „vorbele aruncate fără să gândim” spune Lore, nu ne rămâne decăt să ne concentrăm la următoarea săgeată și să luptăm până la ultima, care este decisivă. Încă un impediment major îl constituie lipsa de fonduri, acest sport funcționând mai mult cu costuri suportate din bugetul propriu și foarte puțin din sponsorizări, din păcate.
Participarea sa la Campionatul European de Tir cu Arcul împreună cu lotul Național al României s-a stabilit la Aninoasa, atunci a aflat despre hotărârea luată de a fi și ea selectată, evoluția de aici condiționând-o. Nu se aștepta, pentru că în general cei din lot sunt juniori sub 21 de ani, ei având punctaj competitiv pe plan internațional. La adulți nu au fost cazuri în care să se remarce cineva până acum. Vestea că va participa la Campionatul European, ca membru al echipei naționale a fost un vis împlinit pentru ea, și ne mărturisește că o săptămână de zile i-a luat ca să o digere, fiindcă nu realiza, nu îi venea să creadă.
Înainte de competiția de la Aninoasa, unde a aflat marea veste, Lore s-a înscris la un concurs în Olanda, unde a participat pe cont propriu, concurs la care și-a întâlnit și unele dintre viitoarele adversare, inclusiv pe cea care s-a dovedit a fii câștigătoare. Aici din 900 de concurenți a reusit să câștige locul 7, ceea ce i-a dat și mai mare încredere că poate reuși.
După marea veste Lore a exersat intens cu o colegă la nivel de competiție, apoi în cantonament la Aninoasa, iar duminică a pornit spre Varazdin, Croația, unde a avut loc Campionatul European de Tir cu Arcul.
La concurs a făcut tot ce a putut ne spune ea, dar condițiile au fost mult mai dure, mai agresive decât la orice alt concurs la care a paticipat până acum, concurenți copetitivi, foarte bine pregătiți, pe toate panourile erau afișate rezultatele intermediare, puctajele erau afișate pe ecrane în timp real, în dreptul fiecărei serii iar clasamentul era anunțat vocal în permanență, ceea ce scădea puterea de concentrare, emoțiile fiind și așa foarte mari.
Prima serie de calificare a adus-o pe Lore „a noastră” pe locul 4 ceea ce a emoționat-o foarte tare. Menționăm faptul că, concursul a avut 2 serii de calificare fiecare de 10 x 3 săgeți.
Neavând experiența unor astfel de concursuri solicitante, în cea de a doua serie a scăzut ritmul, s-a simțit oboseala, ne mărturisește Lore, astfel reușind să se claseze pe locul 8.
A doua zi au urmat probele de 1 la 1, probe în care participarea s-a făcut astfel: cel din fruntea clasamentului, trage cu cel de la final, și tot așa. Lore fiind pe la mijloc, a concurat cu un arcaș tot de pe la mijlocul clasamentului, cumva egal ca și forță de tragere. De la emoții nici nu a realizat că de fapt ea a câștigat runda. Acest rezultat a dus-o la meciul eliminatoriu, cu colega sa din Italia, cu care mai avuse șansa să concureze anterior, cunoscându-i capacitățile. În acest moment în subconștientul său știa că nu va putea ieși învingătore, neavând atât de multă experiență, așa a și fost, instinctul nu a înșelat-o, în final ocupând poziția a șaptea, individual. Totuși a reușit să depășească recordul național la categoria ei de vârstă și arc, acesta fiind de 486 de puncte, Lore reușind să obțină 506 puncte la această competiție, lucru pe care l-a realizat abia a doua zi după concurs, tot din cauza emoțiilor, fiind foarte concentrată pe evoluția personală din concurs.
Alături de ea, din echipa feminină care a reprezentat România la Campionatele Europene Indoor fac parte și Elena Topliceanu, Cristina Bacin împreună cu antrenorii lotului Cezar Alexandrescu și Viorel Habian. Urmărindu-și scopul comun, luptând în echipă au reușit să aibă o evoluție spectaculoasă, obținând astfel locul secund pe podiumul europenelor din acest an. România a câștigat prin aceste “comori” minunate medaliile de argint la CE INDOOR.
Loredana Mogoș ne-a dovedit tuturor că performanța se poate face la orice vârstă dacă îți dorești și ești motivat și că șansa îți poate surâde la orice oră dacă crezi cu adevărat.
Rezultatul personal obținut la acest concurs a însemnat pentru ea depășirea propriului targhet propus înainte de acesta, ea dorindu-și să fie printre primii 10 ca și punctaj, ceea ce s-a și întâmplat, obținând un bine meritat loc 7, rezultat pe care îl dedică bunicii ei care din nefericire s-a stins din viață în vinerea dinaintea concursului, Lore nemaiavând posibilitatea de a o conduce pe ultimul drum, însă ea este convinsă că aceasta de undeva din cer, a susținut-o la acest concurs.
Pe acesta cale o felicit și eu, care, am avut norocul să o cunosc personal, așa că știu că este o femeie deosebită, o luptătoare prin natura ei și că poate orice!
Mult succes pe mai departe și îți ținem pumnii, la concursul din Ungaria!
Anca Drilă
